Azi, după mult timp, am stat şi eu mai mult de o oră în Cluj. Se vede că e un oraş viu, cu mîndrie locală care-ţi sare-n ochi încă de pe panourile cu reclame la Banca Transilvania, plasate strategic pe marginea E60. E un oraş mai european decît Braşovul, ca anvergură economică cel puţin. Dar cum stăteam aşa la un semafor, în apropiere de centru, un troleibuz m-a teleportat înapoi în timp cu vreo 10-15 ani.
Şi, într-un fel, la nivelul detaliilor, mirosul de Funar încă se mai poate simţi în diverse părţi ale Clujului. Fie o stradă cu stîlpi grosolan spoiţi şi mulţi dintre ei îndoiţi, fie faptul că nu găseşti pe o distanţă de 500 de metri un coş de gunoi să-ţi arunci şerveţelul cu muci, fie traficul greoi şi înţesat cu semafoarele montate din 50 în 50 de metri nu te lasă să uiţi faptul că oraşul ăla a fost condus, timp de un deceniu şi ceva, de un deranjat a cărui singură ispravă o reprezintă vopsirea băncilor din parc în roşu-galben-albastru. Dar, mno, nici un oraş nu-i perfect. Nici măcar Clujul, care încă mai are problema plăcuţelor bilingve în nesfîntul secol 21, loc unde auzi vorbindu-se limba maghiară aproape la fel de des ca româna. Dacă ar fi după mine, doar de jenă aş pune inscripţii şi în limba germană, că pînă la urmă oraşul ăla a fost construit şi dezvoltat de maghiari şi nemţi. Doar că primarul se numeşte Emil Boc, deci nu prea am pretenţii. Un fel de Funar, doar că mai mic.
Ah, şi dacă sînteţi pe fugă şi vreţi să mîncaţi ceva bun şi ieftin, iote acia un împinge tava pe care-l recomand:
- Lunchbox City – Bd. 21 Decembrie 1989, nr.13-15
D. Mihu
Braşovean, trecut de 30 de ani, cîine pe blogul personal, proaspăt tătic, membru al clasei muncitoare şi negînditoare, caut parfumul pierdut al societăţii de altădată, în care onoarea încă mai însemna ceva. Ofer texte sincere drept recompensă.
Follow Me:
